Sistemele eoliene sau morile de vânt devin tot mai cunoscute ca soluţie alternativă de producere a energiei electrice. La nivel rezidenţial, o turbină poate să asigure necesarul de electricitate dacă este corect proiectată, dimensionată şi poziţionată într-o zonă ferită de obstacole şi cu potenţial eolian ridicat.

Continuăm în acest număr seria articolelor despre energii alternative, de data asta sursa regenerabilă fiind vântul. Dacă panourile solare şi pompele geotermale furnizează căldura şi apă caldă, sistemele eoliene generează electricitate. Multe dintre ţările europene au optat deja pentru instalarea generatoarelor eoliene atât la nivel industrial, cât şi rezidenţial, iar în România sistemele încep să îşi facă încet-încet apariţia. Implementarea tehnologiilor de energie alternativă este văzută la scară mondială ca o soluţie la epuizarea combustibililor fosili, iar sistemele eoline reprezintă cea mai cunoscută metodă ecologică de generare a energiei electrice alături de panourile fotovoltaice.

Cunoscute şi sub denumirea de mori de vânt, turbinele eoliene  sunt "echipamente ce transformă energia cinetică a vântului în energie mecanică. Energia mecanică este transformată mai departe în energie electrică. Aceasta este livrată în reţeaua publică de electricitate, stocată în acumulatori sau consumată direct prin încălzirea unor rezistenţe electrice", spune Claudia Langa, marketing manager la Romsir.

CONDIŢII DE INSTALARE
Fiecare sistem necesită o proiectare riguroasă din punct de vedere tehnic, care se realizază în funcţie de particularităţile locului de amplasare şi de scopul în care urmează să se folosească. Florin Fleşeriu, manager la Ecovolt România, spune că "pericolul cel mai mare şi adesea întâlnit în practică este implementarea unor sisteme subevaluate, care nu produc energie electrică la parametrii solicitaţi sau sisteme supraevaluate care costă foarte mult şi nu vor putea fi amortizate într-un timp relativ proiectat. De asemenea, am întâlnit situaţii unde s-au folosit echipamente ieftine şi neadecvate scopului propus, care au cedat după o perioadă scurtă de timp".

Sistemele eoliene se montează pe stâlpi încastraţi în fundaţii de beton şi se pot instala în locuri în care viteza vântului este în mod frecvent suficient de mare pentru producerea energiei electrice. Turnul de susţinere al turbinei trebuie ales astfel încât, după ce a fost montat, sistemul să se situeze la o înălţime de cel puţin şase metri deasupra oricărui obstacol aflat pe o rază de minimum 100 de metri în jurul pilonului.

CONFIGURAŢII
turbina eoliană dispune de un rotor cu pale orientate pe un ax orizontal sau vertical, care antrenat de puterea vântului pune în mişcare un generator electric. Cele destinate uzului rezidenţial au puteri cuprinse între 200W şi 10 KW şi sunt independente sau cu debitare în reţea. Sistemele independente produc energie şi o stochează în acumulatori de unde este consumată ulterior. Acumulatorii trebuie înlocuiţi după o perioadă de 5-16 ani, în funcţie de model, motiv pentru care această variantă este recomandată îndeosebi pentru casele izolate, fără posibilitate de conectare la reţeaua electrică, unde costurile se pot amortiza rapid şi pentru care alternativele ar fi mult mai scumpe. Pentru restul cazurilor, o variantă mai ieftină decât sistemul autonom o reprezintă turbinele eoliene care debitează energia creată în sistemul naţional, de unde este consumată de beneficiar. Cantitatea de energie produsă este monitorizată, astfel încât la finalul lunii se achită numai energia consumată în plus, acolo unde este cazul.